Byoyomi

Poate gresesc ca pun comunicatul asta pe lista...
Daca e asa iertati-ma
George

Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Litere
Str. Edgar Quinet, nr. 5-7
Tel-fax 313. 43.36
21 oct. 2002

Comunicat de presa

Pozitia Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti fata de initiativa legislativa “Lege pentru folosirea limbii române în locuri, relatii si institutii publice”

Proiectul legislativ privind “folosirea limbii române în locuri, relatii si institutii publice”, initiat de senatorul George Pruteanu, a primit de curînd avizul favorabil al Camerei Deputatilor. În timpul scurs de la dezbaterea din Senat si pîna acum, proiectul a fost obiectul unor analize si remarce critice, formulate atît de specialisti, cît si de persoane interesate de problemele puse de acest proiect.

In calitatea sa de institutie de prima importanta pentru învatamîntul filologic românesc, Facultatea de Litere din Bucuresti se simte obligata sa se implice în dezbatere. Interventia sa este, în acelasi timp, o invitatie: conform senatorului Pruteanu, exista specialisti care sustin aceasta initiativa legislativa. Îi chemam sa dea expresie publica argumentelor stiintifice, în virtutea carora sînt de partea proiectului. Aceasta lege nu e un motiv de mîndrie pentru cultura juridica si lingvistica româneasca. Motivul invocat pentru elaborarea ei - faptul ca sînt multi vorbitori care se plîng ca nu pricep limba vorbita în jurul lor - nu e convingator, iar solutia avansata nu e adecvata. Senatorul George Pruteanu putea propune o lege de asistenta si consultanta lingvistica pentru cei aflati în dificultate. N-a facut-o. A propus, în schimb, un proiect construit în dispretul sau ignorarea principiilor care privesc deopotriva norma literara, dinamica lexicala, uzul si tendintele generale de evolutie a limbii. Esenta acestui proiect se concentreaza în patru articole. Unul stipuleaza obligatia utilizarii corecte a limbii române, în circumstante publice; doua prevad obligatia traducerii textelor din alte limbi în româna si descriu exceptiile la aceasta prevedere; iar ultimul defineste notiunea de contraventie si stabileste sanctiunile.

1. Obligatia de a utiliza corect limba româna în circumstante publice
Aceasta obligatie este formulata la articolul 1, alineatul (1) si trebuie corelata cu articolul 7, alineatul (1). Articolul 1, alineatul (1) spune: „Pe teritoriul României, orice text în limba româna, cu caracter de interes public, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie corect gramatical, ortografic, ortoepic si semantic - claritatea si proprietatea termenilor -, conform normelor academice în vigoare.” Iar articolul 7 alineatul (1) adauga: „Încalcarea prevederilor prezentei legi constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda între 10.000.000 lei si 50.000.000 lei.” Prevederile continute în aceste doua articole nu pot fi acceptate, deoarece:

a) extind în mod abuziv ideea de contraventie;
b) ignora raportul dintre norma si uz lingvistic;
c) nesocotesc conditiile concrete de utilizare a limbii române de azi.

1.1. Extinderea abuziva a notiunii de contraventie la nivelul utilizarii limbii
Prin proiectul senatorului George Pruteanu, persoana care face o greseala (sau greseli) de limba într-o interventie publica savîrseste o contraventie. Aceasta largire a notiunii de contraventie este abuziva, pentru ca o parte constitutiva a contraventiei este intentia de a încalca o reglementare. Greselile de limba (în sensul relevant al acestei discutii) sînt însa neintentionate, iar vorbitorii - chiar si cei cu educatie precara - stiu ca a face greseli este descalificant social. În consecinta, ei se straduiesc sa nu greseasca. De aceea, combaterea greselilor de limba se face peste tot în lume prin tentative de ridicare a nivelului cultural al individului, si nu prin masuri politienesti.

1.2. Neîntelegerea raportului dintre norma si uz lingvistic
Obligatia de a utiliza corect limba româna în împrejurari publice este justificata în proiectul legislativ al senatorului George Pruteanu prin existenta normelor literare. Cum s-a mai observat si în alte analize critice ale proiectului, autorul nu stie însa ca pe lînga aspectele ei “clare”, norma literara prezinta, în multe din momentele de existenta a unei limbi, si aspecte controversate. Aceasta înseamna ca nu toata comunitatea de specialisti admite acelasi numar de norme cu aceleasi continuturi, pentru o perioada data. Autorul initiativei nu cunoaste apoi nici faptul ca uzul poate determina o modificare a normei, chiar împotriva recomandarilor specialistilor. I-ar fi fost utila senatorului Pruteanu lectura cartii lui Iorgu Iordan, “Limba româna actuala. O gramatica a “greselilor””, din care ar fi vazut cum o parte din faptele considerate greseli în româna literara a anilor ’30, au devenit elemente de norma în româna de azi. Astfel de fenomene complexe (care nu sînt deloc exceptii, ci starile normale ale unei limbi ce se vorbeste) nu vor putea fi niciodata codificate în normele metodologice ale vreunui proiect legislativ.

1.3. Ignorarea conditiilor concrete de utilizare a limbii române
Limba româna de azi e vorbita de un numar important de persoane care au o alta limba materna. În lumina prevederilor mai sus-citate, acesti vorbitori vor fi expusi într-o masura mult mai mare sanctiunilor, ceea ce reprezinta o inechitate flagranta si extrem de periculoasa.

2. Obligatia de a traduce textele de interes public din alte limbi în limba româna se gaseste exprimata în alineatul (2) al articolului 1: „Pe teritoriul României, orice text într-o limba straina, cu caracter de interes public, scris sau vorbit, indiferent de dimensiuni, trebuie sa fie însotit de traducerea în limba româna.” Pe de alta parte, articolul 2, alineatul (3), literele a)-g) precizeaza conditiile în care prevederile articolului 1, alineatul (2) pot sa nu fie respectate. Corelatia cu articolul 7 conduce si ea la consecinta ca nerespectarea articolului 1, alineatul (2) înseamna contraventie. Notiunea de contraventie este astfel a doua oara folosita abuziv în acest proiect. Contraventiile sînt acte antisociale, acte care afecteaza sau suspenda drepturile sau libertatile celorlalti membri ai societatii. Nici un tratat de lingvistica, de sociolingvistica sau de drept nu defineste drept act antisocial folosirea fara traducere (în circumstante publice) a unei limbi straine pe teritoriul unei limbi nationale. George Pruteanu nu poate invoca reglementarile similare din Franta sau Canada, deoarece experintele din acele tari sînt deja ratate si discreditate atît public, cît si stiintific. În plus, aplicarea întocmai a articolului 1 alineatul (2) ar presupune:

a) ignorarea raportului dintre cuvintele aflate în circulatie la un moment dat si cuvintele consemnate în dictionarul sau în dictionarele limbii;

b) interzicerea unor tendinte normale de internationalizare lingvistica, observabile în multe alte limbi;
c) nesocotirea limitelor traducerii (limite inerente unor anumite situatii);
d) ignorarea scopurilor de comunicare urmarite de vorbitori prin utilizarea unor cuvinte straine.

2.1. Ignorarea raportului dintre cuvintele aflate în uz si cuvintele consemnate în dictionare
În orice limba, cuvintele aflate la un moment dat în circulatie sînt mai numeroase decît cele consemnate în dictionare, iar o buna parte din cuvintele pe care dictionarele nu le înregistreaza sînt cuvinte împrumutate. Despre multe din aceste cuvinte, nimeni nu poate spune cu certitudine daca s-au integrat sau nu vocabularului limbii. Cînd lexicologii iau decizii de consemnare în dictionar a unor cuvinte recente, deciziile survin dupa îndelungi si atente studii asupra frecventei de utilizare. Aceasta situatie nu convine legii de care ne ocupam aici, deoarece aplicarea ei va reclama hotarîri rapide privind apartenenta unui cuvînt la vocabular. Hotarîrile rapide se pot lua însa numai cu pretul arbitrarului.

2.2. Interzicerea unor tendinte normale de internationalizare lingvistica
Pentru companiile care folosesc sloganuri publicitare internationalizate („The future’s bright”, „Nokia, connecting people”, „Keep walking”, “The next generation network”, s.a.m.d.) formulele în cauza au devenit emblematice, chiar daca ele nu sînt parti ale marcii înregistrate. Formulele sînt întrebuintate în versiunea engleza în multe din tarile neanglofone. Nu exista nici un motiv rezonabil sa se ceara traducerea lor în româna. 2.3. Nesocotirea limitelor traducerii

În româna, circula cuvinte si sintagme (mai ales englezesti), pentru care nu dispunem de echivalente autohtone exacte. În acest caz, pentru întelegerea cuvintelor respective, nu de traduceri e nevoie, ci de explicatii - uneori complexe. Asa se întîmpla cu termeni sau expresii, precum leasing, cash-and-carry, bond, stand-by, marketing, broker, s.a. Cerînd sa existe traducerea unor asemenea termeni, proiectul de lege nesocoteste atît limitele de traducere în anumite situatii, cît si o tendinta naturala a comunicarii în genere: maxima eficienta în comunicare, realizata cu maxima economie de mijloace de exprimare.

2.4. Ignorarea scopurilor de comunicare
Proiectul neglijeaza si faptul elementar ca felul de exprimare pe care îl adoptam reflecta anumite intentii sau scopuri de comunicare. Expresivitatea este unul dintre acestea. Daca, de pilda, autorul unui text publicitar este obligat sa traduca un cuvînt strain folosit în mesajul sau, în scopuri expresiv-persuasive, el îsi distruge tocmai mijlocul prin care a urmarit sa produca efectul în cauza. În ultima analiza, a îngradi libertatea unei persoane de a a alege cuvintele pe care le considera necesare reprezinta o primitiva agresiune asupra dreptului de manifestare a propriei personalitati.

Lipsita de baza stiintifica, neglijent redactata si avînd accente de un autoritarism demn de lumea lui George Orwell, legea senatorului George Pruteanu este o pseudo-solutie pentru o pseudo-problema. Normele metodologice de aplicare a acestei legi nu au cum sa fie altfel decît arbitrare, iar aplicarea propriu-zisa - daca, din nefericire, proiectul va capata putere de lege - nu poate fi decît discretionara. De aceea, din spirit de onestitate stiintifica si de responsabilitate civica, Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti solicita Presedintelui României sa nu promulge aceasta lege.

În numele Facultatii de Litere,

Decan,

Prof. dr. Dan-Horia Mazilu

Membru corespondent al Academiei Române

Top
Index de alte subiecte