Impactul Go-ului in Europa
1


Claudia Ciortea (11 aprilie 2002, a reactionat Ioan Cora) :

Cu ocazia prezentei mele la Toyota Grand Prix, Paris de luna trecuta, am cunoscut un domn, pe numele sau Jun Umebayashi, 5D amator, a carui prezenta la Paris,printre altele era justificata si ca reprezentant al Nihon Ki-in la acest turneu.

Intentia lui era de a vedea cam ce impact are Go-ul in Europa, ce dinamica are miscarea go-ului aici, si cam ce vine din urma, la capitolul copii si tineret. Am avut o scurta discutie pe tema Go-ul in Romania, discutie in care am recunoscut trista soarta a "viitorului tanar" din Go-ul romanesc... deasemenea am vorbit putin despre finantarea in Go in general, si despre cum acest aspect al banilor are un efect distructiv sau constructiv in Go, ca fenomen.

Dansul mi-a relatat la randul lui parerea sau impresia lui despre Go-ul din Japonia, care se pare ca are o soarta asemanatoare... bineinteles la un alt nivel:) Ca exista o inflatie de jucatori profesionisti, dar ca viitorul la tineretul incepator este cam trist, ca se vor investi pe viitor tot mai putini bani la nivel de jucatori foarte tari sau profesionisti si mai multi la capitolul "incurajarea tineretului de a incepe sa joace Go", etc.

Ca solutii pentru viitor, am concluzionat noi ca, daca vrem sa salvam Go-ul in general (in Romania sau in lume), va trebui sa ne indreptam atentia 90% pe segmentul tanar, incepator. Si nu sub forma unor finantari guvernamentale sau ministeriale ci direct la beneficiar! Spunea Dl. Umebayashi ca in Japonia acum cativa ani a rulat un film de desene animate cu teme legate de Go, iar ca dupa acest film, sute de copii s-au apucat de Go!

Parerea mea, sau solutia mea (poate idealista...) este de a atrage sponsori asiatici care au mai finantat fenomenul Go, (gen Toyota, Hitachi...) care sa finanteze turnee... dar in asa fel in cat jucatorii din provincie sau jucatorii sub 1K sa aiba sanse egale cu cei tari, daca nu chiar sa fie avantajati!

Pentru ca nu ai cum sa stimulezi un jucator din provincie (in plus incepator) sa joace go, sa vina la turnee atat timp cat pentru el costurile sunt imense iar beneficiile materiale sunt 0, iar cele valorice vin peste ani de zile de munca...

Voi ce parere aveti?


Ioan Cora (11 aprilie 2002, reactie la Claudia Ciortea, a reactionat Lucretiu Calota) :

Salut!
Imi pare rau ca trebuie sa spun ca ce ai spus mai jos e simpla poezie.......
Beneficii materiale??????? :-((((((. Tu joci go pentru beneficii materiale????


Lucretiu Calota (11 aprilie 2002, reactie la Ioan Cora) :

Ca sa nu mai spunem ca avantajarea 'materiala' a jucatorilor slabi pune intrebarea "De ce sa devin mai tare daca castig mai mult ca jucator de kyu?" :)) In varianta aceasta campionul national probabil nu va primi nimic, poate va fi obligat sa plateasca :).

Lasand gluma la o parte, problema impartirii fondurilor intre sponsorizarea jucatorilor tari (pentru stimularea rezultatelor, la urma urmei cei tari sunt exemplul si tinta celor mici) si organizarea si promovarea goului in masa va exisa totdeauna. Si ponderea o va avea una sau cealalta, in functie de context. De asta ar trebui sa functioneze un birou executiv (care teoretic exista), tocmai pentru a decide in astfel de probleme, nu pentru a cheltui el banii (problema perena a guvernarii romane).

In perioada de fata problema mare este intr-adevar atragerea a cat mai multa lume sa joace go. Nu poti avea jucatori tari fara a avea mai intai jucatori slabi :). Dar si reversul este adevarat, ca sa dau exemplul Coreei, unde datorita exemplului lui Lee Changho a avut loc o explozie a popularitatii goului si a aparut o generatie de jucatori tineri fenomenal de puternici.

Si goul romanesc are asemenea exemple, Catalin Taranu 5 dan pro - primul profesionist european, Robert Mateescu 6 dan - campion european 1998, Mirel Florescu 6 dan - vicecampion european 1999, Cristian Pop 6 dan - campion national a 4-a oara, clasat in primii 10 jucatori europeni. Eu cred ca popularizarea goului se face tocmai cu astfel de exemple si nu creand o falsa separare intre jucatorii tari si ceilalti. La urma urmei in go exista ranguri de la 35 kyu la 9 dan si nu doua ranguri, tari si ceilalti. Diferenta intre 1 kyu si 1 dan este mult mai mica decat cea dintre 1 kyu si 10 kyu.

In 1983 cel mai puternic rang in Romania era de 3 dan. Cel care a colindat tara, vizitand cluburile de mai peste tot, incurajand tinerele sperante, a fost Radu Baciu 3 dan. In anii urmatori pe la el pe acasa s-au perindat aproape toti jucatorii 'tari' de acum. In 1990 George Stihi era 4 kyu cand a devenit secretar al Federatiei si in urmatorii 3 ani a fost perioada cea mai buna a goului din Romania, in care turneele au fost bine organizate si chiar au existat bani pentru deplasari externe. Asa ca de fapt nu rangul conteaza in probleme organizatorice, ci gradul de implicare si bunavointa al fiecaruia.


Lucretiu Calota (11 aprilie 2002) :

Sper sa nu se inteleaga din emailul meu anterior cum ca acum in Romania ar fi bani oficiali de impartit pentru go. Fiecare jucator sau club se descurca pe speze sau pe sponsorizari proprii. Daca exista ceva fonduri numai domnii oficiali stiu ce fac cu ele.

Si inca ceva, inainte sa mai castige si ei cate un premiu, jucatorii care acum sunt cat de cat puternici sunt cei care au investit cel mai mult din timpul si banii personali in go. Si nu in vederea unui castig material.


Top
Modificari
Index de cluburi