go_seigen

Este o serie de articole din revista olandeza Go, traduse de Marc le Coultre si puse pe lista in perioda 10 februarie 2000-15 mai 2000. A fost prelucrat de Iulian Toma si publicat partial pe Iulian Go Page. Partea asta urmeaza jos si restul va urma.

Istoria se scrie astazi
Pieter Mioch

Go Seigen este unul dintre cei mai mari jucatori de GO din istorie. El mai este inca activ, ca invatator si comentator, cu toate ca este foarte batran. Pieter Mioch a avut privilegiul sa-i ia un interviu si a folosit ocazia pentru a clarifica o parte din istoria recenta a GO-ului.

La 26 iunie 1999 Pieter Mioch a reusit, dupa doua luni de pregatiri, telefoane si vizite la diverse persoane, dupa trimiterea descrierii persoanelor etc., sa viziteze un om legendar: Go Seigen. El este unul dintre cei trei jucatori de GO care sunt înca cunoscuti dupa multe secole. Ceilalti doi sunt Dosaku (1677-1702) si Shusaku (1829-1862). Domnul Teramoto, managerul lui Go Seigen, are o opinie care este acceptata universal, si in afara Japoniei: jucatori ca Cho Chikun si Kobayashi Koichi vor fi uitati repede daca mai apar alti jucatori de valoare. Go Seigen insa a avut o prea mare semnificatie pentru istoria GO-ului ca el sa poata fi uitat, explica managerul. Cu un respect sfant si cu sentimentul ca, prin a da mana cu Go Seigen, devine mai tare cu doua piese, reporterul (Pieter Mioch) a început interviul cu parintele GO-ului contemporan. Doua ore si jumatate mai tarziu, era mai bogat cu o experienta fascinanta si extraordinara, dar si destul de emotionat.

Go Seigen este neînchipuit de energic pentru cineva de 85 ani si a preluat initiativa interviului dupa primele doua minute ale acestuia. Au fost discutate pe rand aspecte din filosofia chineza, diverse religii, cultura japoneza si chineza, experiente dinainte de razboi si din timpul razboiului si mai multe alte lucruri. De aceea autorul a hotarat sa uitilizeze ingredientele autobiografiei lui Go "Ibunkaiyu" ca fir conducator.

Go Seigen este pronuntia japoneza pentru numele chinez Wu Chang-Yuan. In acest articol va fi utilizat numele Go Seigen.

--------------------------------------------------------------------------------

Go s-a nascut pe 19 mai 1914, ca al treilea fiu intr-o familie care a capatat avere practicand anterior comertul cu sare. Tatal lui Go fusese functionar, cu un salariu destul de mic. Din cauza timpurilor nelinistite viata familiei devine tot mai dificila. Atunci cand a devenit evident ca talentul pentru GO al lui Go era asa extraordinar incat putea sa castige un salariu frumos din asta, acest drum in viata a fost binevenit. Tatal lui Go, care a luat lectii de GO de la Honinbo Murase Shuho, atunci cand a fost in Japonia, a decedat in 1925, cand Go era in varsta de 11 ani. Go Seigen a fost descoperit de Iwamoto Kaoru, atunci cand a vizitat China. in 1928 Go Seigen a mers in Japonia invitat de Baron Okura (un om bogat, care a fost la baza formarii Nihon Ki-in) si de un om politic important, Inukai. Atunci cand Go Seigen a fost întrebat care a fost cea mai importanta si memorabila experienta a carierei sale, a replicat fara ezitare : "Invitatia de a merge in Japonia, facuta de doi oameni de frunte ai Japoniei. Eu sunt foarte mandru de asta, ca acei oameni fruntasi din Japonia l-au întrebat pe un tanar chinez daca vrea sa mearga vreodata in Japonia. Multi nu stiu asta si cred ca am mers in Japonia din proprie initiativa. De fapt, atunci veneam ca invitat si diversi oameni însemnati din lumea GO-ului, inclusiv Honinbo Shusai Meijin veneau la Tokyo special pentru a ma întampina pe mine". Cand Go Seigen vorbeste despre sosirea in Japonia privirea sa devine mai putin ascutita. Cu toate ca au trecut mai mult de 70 de ani de atunci, isi aminteste totul ca si cum ar fi fost ieri. Era pe un vapor de 2500 tone, cu care a ajuns in Kobe apoi a avut de facut o calatorie lunga pana la Tokyo. Calatoria a durat cateva zile. Imediat dupa ce Go Seigen a sosit in Japonia, a castigat trei partide la rand, uimindu-i pe toti. Cu siguranta ca, in afara de Go Seigen, si Segoe Kensaku a fost încantat. Segoe Kensaku era un profesor foarte bun de GO si a devenit mentorul lui Go Seigen, fiind ales de Baron Okura ca raspunzator pentru evolutia lui Go Seigen in lumea GO-ului. Este pacat ca Go Seigen era nevoit sa joace putin, din cauza sanatatii sale precare. Din acest motiv nici nu a putut paticipa in primul an la toate concursurile.

În anul 1930 Go Seigen pornea, in Oteai, un turneu de calificare pentru profesionisti, pe atunci cel mai mult important concurs. Rezultatele sale erau foarte bune si pana si cei ce se indoiau de talentul lui Go Seigen trebuiau sa recunoasca faptul ca acesta era cel mai remarcabil jucator al acelui moment. In 1932 era 5-Dan. Nu e ceva foarte deosebit acum, dar în acel timp nu se promova asa usor ca acum si un jucator 5-dan apartinea elitei jucatorilor. Erau foarte putini cu un rang mai ridicat.

In perioada 1930-1961 Go Seigen stapaneste lumea Go-ului. Uneori trebuia sa se opreasca pentru pentru scurt timp, pentru a deveni mai tare, si apoi juca mai slab. Sanatatea sa era precara si, in plus, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial era într-o pozitie grea din cauza originii sale chineze. Dar este incontestabil ca Go Seigen a dovedit într-un sir de meciuri de zece partide ca era cel mai tare jucator de GO din lume. Pe langa stilul stralucit de joc, este cunoscut în special si pentru un sir de noutati în fuseki.

Un alt episod celebru al carierei lui Go Seigen e partida contra lui Honinbo Shusai (n.red.: partida a fost publicata integral in numarul trecut al buletinului nostru).

Pentru a lamuri ce a fost deosebit la aceasta partida, e nevoie mai intai de cateva elemente din istoria GO-ului.

***

Istoria GO-ului profesionist in Japonia incepe aproximativ in anul 1600, cu calugarul budist Nikkai. Nikkai a fost primul sef al scolii de GO Honinbo. In anul 1612 autoritatea publica incepea oficial sprijinirea celor mai mari scoli de GO: Honinbo, Yasui, Inoue si Hayashi. Scoala Honinbo avea o pozitie conducatoare datorita tariei de joc a lui Nikkai. In 1588 castiga un concurs organizat de catre autoritatea publica. Aceasta ducea la un venit anual fix pentru el, care era platit de catre Shogun.
Numele Honinbo are ca origine un pavilion din incinta templului din Kyoto, unde locuia Nikkai. Atunci cand capitala s-a mutat la Tokyo, in anul 1603, Nikkai trebuia si el sa se mute. Cand a ajuns acolo, a ridicat un templu cu numele Honinbo si si-a schimbat numele sau in Honinbo Sansha. E cunoscut cel mai mult cu acest nume. La Tokyo detinea o pozitie inalta si era raspunzator pentru extinderea GO-ului in Japonia. A luat aceasta sarcina foarte in serios. Japonia datoreaza in mare masura recunostinta lui Honinbo Sansha si scolii sale de GO pentru nivelul la care GO-ul se joaca in prezent.
Suprematia scolii Honinbo a fost in pericol pentru scurt timp (din cand in cand), insa atunci cand autoritatea a incetat sprijinirea GO-ului, in 1868, tot scoala Honinbo furniza cei mai tari jucatori de GO. Acest lucru se petrecea cu toate ca existau probleme, esecuri, lipsa veniturilor si a adapostului. Ulterior, s-a spus ca era o anumita rigiditate in tehnica de joc, in special fiindca scoala Honinbo era in varf intotdeauna... Apareau dogme: cateva mutari de inceput (fuseki) erau cunoscute ca bune sau ca proaste. Nu parea normal ca mutari dezaprobate de scoala Honinbo sa se joace in partidele profesionistilor.

***

Atunci cand Go Seigen ajungea in Japonia, scoala Honinbo era cea care dadea tonul in lumea GO-ului. Prestigiul lui Honinbo Shusai era imens, in special pentru ca Shusai castigase titlul cel mai important - "Mejin" (maestru) pe langa titlul de Honinbo. Shusai reprezenta prin pozitia sa mai multe sute de ani de intelepciune si traditie in GO. Go Seigen se afla, fara intentie, intr-un rol de contestatar si haiduc. Un rol care nu era potrivit in nici un caz pentru omul prietenos si linistit care era Go Seigen, iar Go Seigen n-a adoptat niciodata acest rol in mod constient.
Partida dintre Go Seigen si Honimbo Shusai, care in acel timp era considerata ca partida secolului de catre oricine (pentru unii inca si acum), a inceput la 16 octombrie 1933 si a durat aproape trei luni. Timpul de joc efectiv, timpul cat jucatorii sedeau la tabla, era de 14 zile. Ziarele s-au gandit ca ar fi bine pentru tirajul lor sa faca multa publicitate acestei partide, prezentand-o ca o confruntare intre Japonia si China.
Ca o consecinta a acestui fapt, Go Seigen a fost deseori tulburat de nationalisti japonezi si chiar i s-au aruncat obiecte prin ferestrele casei. Desi Go Seigen nu a fost niciodata preocupat de politica sau alte astfel de lucruri, aceasta nu a fost prima (si nici ultima, ar adauga reporterul) data cand a fost in mijlocul unor evenimente care presupuneau o mare incarcatura emotionala. In aceasta atmosfera ostila, Go Seigen a trebuit sa ramana calm si concentrat, preocupat numai de partida. Shusai, fiind considerat jucatorul mai tare, avea privilegiul de a putea stabili momentul in care partida sa se intrerupa. Pe atunci nu se folosea inca metoda mutarii in plic, asa ca jucatorul aflat in acel moment la mutare avea ocazia de a mai studia pozitia pana la reluarea partidei. Shusai a abuzat fara rusine de acest privilegiu. De exemplu, la inceputul celei de-a opta zi de joc, Shusai a jucat prima mutare a zilei, Go Seigen a raspuns dupa mai putin de doua minute, apoi Shusai a meditat timp de aproape 3 ore si jumatate, apoi a decis intreruperea partidei. Evident, asta a insemnat un mare dezavantaj pentru Go Seigen.
Avand in vedere toate acestea, nu este de mirare ca Go Seigen are o parere foarte ferma atunci cand se pune in discutie timpul de gandire ideal pentru o partida. Dupa opinia sa, o partida trebuie terminata intr-o zi. Luand ca exemplu o partida jucata recent, Go Seigen spunea: "Ieri, Cho Chikun a pierdut partida pentru ca a ales un joseki lung si complicat. Este exact ceea ce este gresit in GO-ul contemporan din Japonia. Se pune prea mare accent pe joseki-uri. Jocul de GO trebuie jucat pe toata tabla. Si, oricum, este un mister pentru mine de ce Cho a consumat aproape tot timpul de gandire (3 ore) pentru un singur joseki".
Stilul neobisnuit de joc al lui Go Seigen a starnit un mare interes. Astfel, a devenit un favorit al ziaristilor, mai ales dupa meciul contra lui Shusai, care a dus la o crestere substantiala a vanzarilor ziarelor care prezentau evenimentul.
In acea vreme, a face prima mutare in SAN-SAN (punctul 3x3) era de neconceput pentru un jucator pofesionist de GO. Despre aceasta, Go Seigen isi aminteste: "Toata lumea spunea ca o mutare in 3x3 era proasta si nu era posibila. Nu intelegeam de ce si am vrut sa vad eu insumi de ce ar fi proasta". De aceea, Go Seigen a decis sa testeze acea mutare impotriva celui mai tare jucator de GO al epocii. Ce a urmat, se stie... Dupa o partida-maraton (de peste 3 luni) ramasa in analele GO-ului, Shusai castiga cu 2 puncte...

III

Pana la urma, Shusai a castigat partida cu Go Seigen, cu 2 puncte. Totusi, asupra acestei partide mai planeaza un semn de intrebare. Problema apare in legatura cu mutarea excelenta 160 a lui Shusai (vezi mutarea notata cu 60 din Diagrama1), care practic i-a asigurat acestuia victoria. Se poate spune ca era un secret public faptul ca, de fapt, Go Seigen nu a jucat numai impotriva lui Shusai, ci impotriva intregii scoli Honinbo. De fiecare data cand Shusai intrerupea partida, examina pozitia impreuna cu elevii sai, gasind astfel cea mai buna mutare.

Diagrama 1

Se spune ca mutarea albului 160 a fost de fapt descoperita de unul dintre elevii lui Shusai, Maeda, devenit ulterior foarte apreciat pentru cartile sale de tsume-go. Se spune ca Shusai nu ar fi gasit niciodata acea mutare, prin care practic albul a recuperat tot dezavantajul initial, reusind in final sa castige.
Mentorul lui Go Seigen, Segoe Kensaku, spunea cativa ani mai tarziu, intr-o conversatie intr-un bar, care spera sa ramana privata, ca alb 160 a fost o mutare descoperita de Maeda si nu de Shusai. A doua zi, aceasta opinie a aparut in ziar si a starnit o reactie violenta din partea scolii Honinbo. Din aceasta cauza, Segoe Kensaku a avut multe probleme. In fiecare zi, el a primit scrisori de amenintare si a fost amenintat fizic de un grup de simpatizanti ai acestei scoli de GO, care doreau sa se razbune. Pana la urma, a trebuit sa revina si sa-si ceara scuze in public pentru aceasta.
"Imi pare rau ca aceste lucruri, ca si multe altele, le-am descoperit mai tarziu", a spus Go Seigen. "Honinbo Shusai si mentorul meu Segoe nu erau in nici un caz prieteni intimi, dar nu mi-am putut imagina asa ceva". Intr-un interviu din anii '80, Go Seigen a mai spus: "Numai in ultimii ani am aflat ca Segoe a spus asta si ca de aceea a avut foarte mult de suferit".
In legatura cu aceasta partida, Go Seigen a mai spus: "Honinbo Shusai era un pungas, ce sa spun ? El era un ticalos. Cum putea Nihon Kiin-ul sa-l aprecieze asa de mult pe acesta este de neinteles!" Dupa o scurta liniste, Go Seigen adauga cu o vehementa surprinzatoare: "Un pungas, era un pungas! Kiin-ul il pretuieste foarte mult si il considera ca unul din eroii secolului asta, in timp ce acesta a vandut titlul pentru o multime de bani la ziare si cu asta a cumparat un teren la Tokyo fara sa dea bani la Nihon Kiin sau pentru lumea GO-ului." Si Go Seigen continua asa o buna perioada de timp...

În prezent cuvântul Shin fuseki se lega cu moda de jucare a lui de pilda jucatori de vârf Takemiya si Sonoda. Amândoi aleg des pentru abandonarea punctelor (teritoriului) pentru construirea de influenta. La o moda de jucare la fel piese sunt îndreptate mai mult la centru ca la margine. Fiindca Shin fuseki însemneaza noul fuseki, ai putea sa spui de altfel ca fiecare data ca este o alta tendinta în fuseki este Shin fuseki. Ce este de fapt diferenta dintre Shin fuseki-ul si noue mutari si tendinte contemporane ? Una diferenta este ca Go si Kitani au întreprins premergatorul pe mai mare masura ca se întâmpla acuma. Mutari de deschizatura pe hoshi (4-4) sau tengen (10-10) nu erau noue, dar Go facea ca aceste mutari devineau mutari de standard, cum sanrensei (nirensei si 10-4 la o margine). Mutarea de fuseki pe 3-3, care nu era îndreptat la centru s-era o mutare revolutionara de la Shin fuseki. Atunci când Go si Katani au dovedit ca era posibil sa câstige partide cu mutari mai putin obisnuite si considerate ca proaste, nu era posibil sa opreste ca multi profesionisti urmau. Mutari pe 5-5, 10-6 erau posibile. Moda de jucare pe care Kitani si Go au început avea o influenta enorma deasupra jucatori de go Japoniei pe atunci. Comparati de exemplu cu Cho Chikun cine joaca cei trei mutari initiale pe linia doua de buna voie într-o meci pentru un titlu … si ar câstiga.
Dupa primii 'Ani Salbatice', când fiecare încerca Shin fuseki-ul însuti, se racea situatia putin. A fost de altfel mereu un nucleu rezistent de jucatori, care se tinea cu dintii împotriva Shin fuseki-ului si publica despre asta în carti si ziari. Acest punct litigios a disparut la moda naturala. A rezultat ca n-era nimic gresit cu mutari de fuseki traditionale din perioda înainte de Shin fuseki. Teoriile de fuseki din cel de-a nouasprezece secolul s-au acomodat cu ideele moderne asa cum trebuie. Go : 'Aceste evolutii au fost bune pentru jocul de go si probabil au facut ca jocul e înca mai atractiv. Vad în aceste developari o acomodare din teorie de go chineza cu aceea de go japoneza.
În diagrama este un exemplu cum o partida putea sa fie în zilele în care Shin fuseki-ul era la apogeu. Go : 'Daca vad asta acuma, nu înteleg de unde am scos curajul sa joc o asemanatoara deschizatura fantastica.
Nu este desigur adevarat ca Shin fuseki-ul se descopera neasteptat fara ca cineva l-a vazut. Au fost deja vizibile dire în câteva ani înainte ca fuseki-ul a primit oficial numele Shin fuseki. Go : 'În cel de-al saselea an din perioda Showa (1931), când am fost 4 Dan am jucat deja pe 3-3 si în anul dupa aceea, când eram 5 Dan am jucat câteva partide cu nirensei (doua mutari pe 4-4 la aceeasi margine tablei). Este predecesorul fuseki-ului sanrensei (doua mutari pe 4-4 si 4-10 la aceeasi margine tablei).
Go : 'Când devineam 5 Dan crestea numarul partidelor în care aveam albul. Atunci n-era komi si când se joaca joseki-uri începând cu 3-4 este inevitabil ca moda de jucare a lui alb este putin încet. Se vorbeste de joseki daca, dupa un sir mutarilor, rezultatul este echivalent, adica ca jucatorii obtin fiecare jumatate. Semana aproape ca joseki-uri sunt în special pentru negru, cine din cauza de avantajul din prima mutare are cel mai mult folos de o moda de jucare de 'a imparti totul pe moda onesta'.
'Un jucator de go pentru cine am mult de respect, Honinbo Shuei Meijin (1852-1907), a jucat deseori pe hoshi cu albul deja. Aceasta moda de jucare pleaca, ca moda de jucare mea, de ideea ca albul trebuie sa se developeaza repede. N-am fost satisfacut cu moda înceata de jucare bazata pe komoku (3-4). Mutarile pe san-san (3-3) si hoshi (4-4), care eu am jucat, sunt bazate pe ideea de viteza. Aceste ocupau coltul cu numai una mutare, pe când o mutare coltului asimetrica a nevoie de o urmare pentru protejarea completa a coltului. A fost si este o idee naturala pentru mine sa pun mai mult accentul pe o developare rapida decât sa încui coltul cu un shimari (doua mutari în colt). Pentru ca era în acest timp o lege nescrisa sa joace komoku si apoi shimari, moda de jucare mea conducea la mult de agitatie'.

În acelasi timp, când Go avea început cu fuseki diferit sau deja, moda de jucare a lui Kitani se caracteriza de pozitii joase si o moda de jucare destul de demodata. Rezultatele sale nu erau exceptional convingetoare. Era timp sa încerca sa juca cu pozitii mai ridicate, îndreptate pe influenta în loc de pozitii joase. Era o perioda în care se gasea si se experimenta cu o maniera de jucare în care se dadea mai mult de valoare la viteza de developare si influenta decât altadata. În primavara a lui anul 1933 Go a început un jubango cu Kitani. În timp ce meci se juca s-a putut sa vad cel mai clar moda de jucare care parea Shin fuseki.
Jubango a fost descris ca cea mai dura si obositoara forma de competitie de go. O lupta directa printre doi opozanti într-un meci de cele mai mult zece partide, inclusiv jigo-uri. Meciul putea sa se rupta daca un din jucatori sa se promova si gradul nu mai era egal (anterior era meînchipuit pentru profesionisti la Japonia sa joace egal contra un jucator cu un gradul de dan mai jos sau daca un din jucatori ar fi fortat sa accepte un handicap pentru ca desavantajul ar fi patru partide. Asa ceva însemna de obicei o lovitura oribila pentru cariera acelui care pierdea.
Rezultatele ale lui Go Seigen sunt de necrezut. Sa închipuiti ca la Japonia contemporana un jucator în timpul de mai mult decât doi decenii i-a provocat pe jucatori ca Sakata Eio, Fujisawa Shuko, Cho Chikun, Kobayashi Koichi si Yoda Norimoto si a ajuns ca ei au trebuit sa iau un handicap. Si ca si cum asta n-ar fi destul, Go a jucat cel mai mult în primele ani sai la Japonia. Dupa razboiul mondial cel de-al doilea n-a jucat asa de mult ca mediul profesionist. A fost ocupat în acest timp cu religie, în special cu grupul Manji-ilor.Go a oprit o data masina a lui generalul MacArthur pentru sa înmâneze o hârtie. MacArthur a primit-o în sfârsit, dar Go si tovarasi sai trebuia sa se acompanieze cu politia pentru chestionare !
Go Seigen a jucat mai slab încetul cu încetul sau a oprit sa joace go ? Aste sunt doua întrebari bune la care raspunsul nu este asa de cunoscut ca ai crede la un jucator staturei a lui Go. Cu exceptie de la perioda în timpul razboiului mondial cel de al-doilea cariera a lui Go a fost un model de stabilitate. Dar în anul 1961, când era 47 de ani, cariera a jucator cel mai mult de mirat dupa Honinbo Shusaku a oprit brusc. Când Go s-a grabit în august astui an si împotriva obiceiului al lui Go n-a utilizat zebra de circulatie s-a ciocneat dintr-o motoreta, care a venit cu o viteza mare din umbra unui autobus. Go a fost aruncat in aerul, dupa asta motoreta l-a lovit aspru pe Go din nou si a târât cu Go. Când Go a fost la constiinta din nou la spital douazeci de minute mai târziu la inceput a parut ca mergea mai bine decât sa sperat. Go a crezut doctorul, cine îl trata, când se zicea lui GO ca ar sta repede în picioare. Dar dupa câteva zile piciorul de dreapta începea sa se umfle si îi facea înca mai mult de durere lui Go. Când s-a hotarât sa faca o fotografie a rezultat ca era foarte prost. Go avea greutate de ametele si greata, dar atunci aste n-a fost examinate. Un an mai târziu trebuia sa fie la spital pentru mai mult de timp pentru aste. Doua luni dupa accident Go a putut sa paraseasca spital. Seriozitatea accidentului si calitatea de tratare au avut consecinte proaste. Go înca n-a încredere in medicina occidentala si merge la un acupunctor doua date pe luna.
In timp ce Go era in spital jurnalul Yomiori încerca tot pentru sa opreste concursul Meijin temporan. Acest concurs se desfasura pentru prima data si jurnalisti vreau sa asteptau pâna când Go putea sa ia parte din nou. Deci aproape trei luni dupa accident Go a jucat ultima partida a competitiei Meijin pe un scaun în loc de o perna pe dusumea. Opozantul a fost Sakata cine a fost mereu un adversar greu. Daca Go si Sakata jucau împotriva unului pe altul totdeauna erau partide cu multe lupte. Partidele apartin la cele mai bune din al douazecelea secol cât priveste `fighting spirit`. Fujisawa Shuko, Sakata si Go aveau pierdut toti trei partide în competitie Meijin. Fujisawa însa era gata si câstigorul al partida Go-Sakata ar trebuie sa joace un play-off împotriva lui Fujisawa Shuka pentru sa determine cine a putut sa se numeste primul Meijin a periodei noua. Cu cea ce a trebuit sa fie fost un efort supraomenesc pentru Go a rezultat un jigo cu albul pentru Go, dupa ce cei din jur aveau abandonat încredere în Go. Un jigo cu albul a condus la biruinta a lui Go, dar Fujisawa a fost exclamat ca Meijin fara play-off. Cu toate ca rezultatele pentru Go si Fujisawa erau amândoi 10-3, jigo-ul al lui Go a avut mai putin de valoare dupa regule decât o câstigare normala.

Top
Index de interviuri