Sankt Petersburg
¹Pagina a fost modificata la 8 aprilie 2002

V-am mai spus povestea asta odata, dar acum am gasit si o gravura frumoasa ...
(kua2.jpg)

The surgeon, accordingly, pressed down with his knife and made an incision in the flesh as far as the bone, exposing the infected part. With his knife he scraped away at the bone, making a grating noise as he did so. Everyone who was watching, soldiers as well as civilians, averted their faces and turned pale. Kuan Yu drank wine, ate some meat, cracked jokes, and played go, showing not the slightest sign of pain as the basin filled with blood. The surgeon scraped away the last of the infection, then applied medicine and bound up the wound with a silken cord.

Kuan Yu gave a hearty laugh and got to his feet. He turned to his lieutenants and said, `Now I can stretch my arm as before, without trouble. Truly, this is an eminent doctor!'

Daca tot ai inceput cu din'astea eu zic ca poti sa le spui si despre ratustele de la Sankt Petersburg.

Pai despre St.Petersburg, in plina iarna (prin '91), nu-mi prea aduc aminte decit ca totul era ALB (iar ce nu era alb era blond) ... si FRIG !!!
Marea era inghetata pe citiva kilometri de la mal (asta numai Luky a vazut-o, ca el ie din Brasov si a putut razbi prin viscol si nameti pina acolo) iar pe Neva - inghetata bocna bineinteles - citeva ratuste asteptind dezghetul ca sa-si poata lua zborul probabil....
Spre deosebire de Luki care a tot bintuit pe acolo (a ajuns chiar si pina in fata unui muzeu) eu am preferat incaperile calde ale clubului de acolo, tabla de go ... si vodka .... multa, multa vodka...

Ce nu va spune Radu este ca bietele ratuste erau prinse cu piciorusele in gheata, numai din acest motiv nu-si puteau lua zborul. Iar rusii, oameni milosi, le taiau cu bomfaierul pe sub burtica pentru a le elibera. Iar eu umblam prin viscol doar pentru a ma dezmetici din vodka aia. Si nici asta nu a fost suficient.

Cu "drujba" ... nu cu bomfaieru' :) ... dar oricum, cred ca va imaginati ca partea asta era numai rodul celor 3 zile si 2 nopti petrecute pe drum, in tren (timp in care poti inebuni efectiv).

Ce imi aduc aminte insa (cu precizie) din vizita la St.Petersburg este indiferenta cu care am fost intimpinati de catre jucatorii de Go de acolo.
Noi credeam ca fusesem invitati la un concurs dar Campionatul National care se tinea acolo era un turneu inchis ... si nici urma de vreun Open. Numai dupa vreo 3-4 zile (si o groaza de partide ...) relatiile s-au mai incalzit ...
A urmat un Concurs de Blitz (pe care rusii, cu amabilitate, l-au improvizat special pentru noi - la care au participat si vreo 2-3 dintre cei "tari", din Camp.National) cistigat de Luky : din acel moment am devenit prieteni !! ... si toti au inceput sa ne acorde atentie ...
Saptamina petrecuta la St.Petersburg m-a facut sa-mi dau seama ca in lumea Go-ului nu te poti afirma DECIT "pe tabla" : nu cu "snecherii", ranguri "fabricate" sau conferinte-fantoma prin Coreea si nici cu vorbe goale, umflarea numarului de jucatori existenti sau alte genuri de "laudarosenii" gaunoase. Nu pacalesti pe nimeni cu chestii d'astea ... sau nu pentru mult timp, in orice caz.

Invitatia la St.Petersburg a venit din partea federatiei sovietice inca) si era destinata pe de o parte exact intilnirii cu jucatori tari, iar pe de alta parte semnarii unui protocol de schimb intre cele 2 federatii, prin care jucatorii romini sa poata participa (pe costul rusilor) la turnee din URSS, iar jucatorii lor tari sa participe la concursuri de la noi pe costul nostru (ceea ce s-a si intimplat in 91, 92, la Eforie si la Bucuresti). Din pacate, protocolul nu s-a semnat.

A urmat un Concurs de Blitz (pe care rusii, cu amabilitate, l-au improvizat special pentru noi - la care au participat si vreo 2-3 dintre cei "tari", din Camp.National) cistigat de Luky : din acel moment am devenit prieteni !! ... si toti au inceput sa ne acorde atentie ...

Eh, de castigat a castigat Ruslan Saifulin, eu am iesit pe locul 2. Dar nici asta nu a fost de lepadat :)

Top
Index de istorie